O.T.R.M. CONSTANTA

                 Drapelul României este un tricolor: rosu, galben si albastru. El nu a suferit transformari majore de-a lungul istoriei. Doar distributia culorilor (în materie de proportie si pozitie) s-a schimbat într-o anumita masura, fiind egalizata dupa Revolutia de la 1848 cand, sub impactul spiritului revolutionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel national steagul standard cu trei culori. Documente sigilografice atesta faptul ca în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu rosul în partea superioara, galbenul în mijloc si albastrul la baza. De asemenea, proportia culorilor nu a fost aceeasi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare).

Esentialmente, cele trei culori atat de dragi românilor pot fi identificate pe steaguri datand din vremea lui Mihai Viteazul si chiar Stefan cel Mare. Mai mult decat atat, cercetari de data recenta indica prezenta lor chiar pe stindardul dac existent pe Columna lui Traian din Roma. Acest steag avea o forma speciala: un cap de lup din metal stralucitor, de care atarnau lungi panglici colorate.

În momentul în care batea vântul, steagul emitea un suierat care avea darul de a înspaimanta dusmanul si încuraja pe cei care-l purtau în lupta. În momente critice, ascunderea stindardului pentru a nu cadea în mâinile inamicului era un obicei comun mai multor popoare, incluzandu-i pe daci, dacoromani si romani. Un astfel de steag ascuns a fost cel apartinand lui Tudor Vladimirescu, conducatorul Revolutiei de la 1821. Cand Revolutia a fost înabusita, capitanii lui Tudor au hotarat arderea steagului într-o curte.

De-abia 60 de ani mai tarziu, în 1882, steagul a fost gasit, reconditionat si adus la Bucuresti, capitala tarii, fiind depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei (azi Cercul Militar Central). Revolutia lui Tudor Vladimirescu de la 1821 a ajutat tara sa se elibereze de sub jugul domnitorilor fanarioti impusi de Imperiul Otoman în Tara Româneasca si Moldova la începutul sec. al XVIII-lea (domnitorii fanarioti veneau dintr-un cartier al Constantinopolelui, numit Fanar, si erau straini impusi tarii de sultan ca simpli administratori).

Drapelul, stindardul, steagul sunt simboluri profunde, legate de istoria, de rezistenta poporului si de secretul supravietuirii sale.

Tricolorul românesc (culorile rosu, galben si albastru se gasesc, de asemenea, si pe stema României) a rezistat ca simbol chiar si dupa venirea comunismului în aceasta tara, cand întreaga heraldica a satelitilor U.R.S.S.-ului era caricaturizata. De-a lungul timpului, poezii si imnuri au fost dedicate tricolorului românesc; unul dintre acestea, 'Trei culori' compus de Ciprian Porumbescu, avand o melodie mobilizatoare, este unul dintre cele mai iubite cantece ale românilor.

Drapelul României are culorile plasate vertical precum urmeaza: albastru (la lance), galben (în mijloc) si rosu (în afara). Latimea fiecarei culori este de o treime din lungime. Albastrul este cobalt, galbenul - crom, iar rosul - vermillion.

Culorile drapelului

                 Pentru toate popoarele, stema tarii - semnul heraldic suprem - are o importanta deosebita. Imaginile care o compun evoca istoria tarii, prin intermediul ei traditia ramâne vesnic vie, iar semnificatia ei trezeste sentimentul national.

În multe steme nationale, elementele constitutive sunt fidele trecutului istoric national, fiind recunoscute unanim de toti cetatenii. Asemenea simboluri nobile nu sunt fundamentate doar prin legi si decrete. Ele sunt, în aceeasi masura, chintesenta idealurilor si aspiratiilor cetatenilor, a gândirii lor comune.

                 Preocuparea pentru o stema reprezentativa, sintetica, dateaza în România înca de la începutul sec. al XIX-lea. Ea a condus la formarea unei stralucite echipe de specialisti în heraldica, ce a strâns laolalta personalitati remarcabile ale stiintei românesti.

În momentul în care au fost înfiintate Arhivele Statului, iar studiile de sigilografie s-au dezvoltat, expertii în heraldica au identificat stemele judetelor, provinciilor, însemnele heraldice ale marilor latifundiari s.a.

                 Dupa 1859 (an când Tara Româneasca si Moldova s-au unit într-un singur stat) s-a pus problema unei steme reprezentative.

În anul 1863 a fost gasita solutia reunirii simbolurilor traditionale ale Tarii Românesti (vulturul de aur cruciat) si Moldovei (bourul cu stea între coarne).

                 Ulterior, în 1872, comisia nationala de heraldica a propus o stema rezultata din combinarea simbolurilor traditionale ale tuturor provinciilor românesti: Tara Româneasca, Moldova, Bucovina, Transilvania, Maramures, Crisana, Banat si Oltenia.

Stema a fost adoptata de Guvernul României si s-a aflat în uz pâna în 1921 când, în urma Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a fost creata noua stema a României Mari, prin adaugarea simbolurilor instituite în 1872: însemnele Casei de Hohenzollern (casa regala europeana care-si are originile în zorile Evului Mediu).

                 Ea a dat României patru regi, primul dintre ei Carol I, 1866-1914 - fiind cel care a ridicat tara la nivel de regat (în 1881) coroana României (facuta din otelul unui tun capturat la Plevna în timpul Razboiului de Independenta din 1877-1878, în urma caruia, prin vitejia soldatilor români, tara si-a castigat independenta fata de Imperiul Otoman) si doi delfini cu cozile ridicate, dispusi fata în fata, simbolizând Marea Neagra.

Stema României Mari a fost înlocuita în 1947 - cand, sub presiunea trupelor sovietice de ocupatie, a fost proclamata Republica Populara Româna - printr-o efigie decorativa întruchipand bogatiile tarii, încadrate de spice de grau, avand ca fundal un rasarit de soare, iar în partea superioara o stea rosie.

                 Imediat dupa Revolutia din 1989, s-a pus problema conferirii României unei steme noi, reprezentative. De fapt, primul simbol al Revolutiei a fost steagul cu o gaura în mijloc, de pe care fusese îndepartata stema comunista.

Comisia heraldica, numita în scopul realizarii noii steme a României, a lucrat intens, supunand Parlamentului doua variante finale care au fost, în cele din urma, combinate. Rezultatul il constituie design-ul actual, adoptat de cele doua Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992.

                 Stema României are ca element central vulturul de aur cruciat. În mod traditional, acest vultur apare pe stemele judetului Arges, orasului Pitesti si orasului Curtea de Arges. El simbolizeaza dinastia Basarabilor, nucleul în jurul caruia a fost organizata Tara Româneasca, provincie ce a jucat rolul hotarator în destinul istoric al întregii Românii. Vulturul, simbol al latinitatii si pasare de prim rang în heraldica, întruchipeaza curajul, hotararea, zborul înspre marile înaltimi, puterea, grandoarea. El troneaza, de asemenea, pe stema Transilvaniei. Scutul pe care sta este de azur, simbolizând cerul. Vulturul tine în gheare însemnele suveranitatii: un sceptru si o sabie, aceasta din urma reamintind de domnitorul Moldovei, Stefan cel Mare (1456-1504), denumit si 'Cavalerul lui Cristos', în timp ce sceptrul il evoca pe Mihai Viteazul (1593-1601), primul unificator al Tarilor Române.

Pe pieptul pasarii se afla un blazon impartit în patru cu simbolurile provinciilor istorice românesti (Tara Româneasca, Moldova, Transilvania, Banat si Crisana), precum si doi delfini, amintind de litoralul Marii Negre.

În prima secventa se gaseste stema Tarii Românesti pe azur: un vultur, tinand în cioc o cruce ortodoxa de aur, însotit de un soare de aur la dreapta si o luna noua de aur la stanga.

În a doua secventa se afla stema traditionala a Moldovei: un bour negru cu o stea între coarne, un trandafir cu cinci petale în partea dreapta si o semiluna la stanga, ambele de argint.

Al treilea sector al stemei prezinta stema traditionala a Banatului si Olteniei: deasupra valurilor, un pod galben cu doua arce de bolta (simbolizand podul peste Dunare al imparatului roman Traian), de unde iese un leu de aur tinand un palos în laba din dreapta fata.

În cea de a patra sectiune ni se înfatiseaza stema Transilvaniei cu Maramuresul si Crisana: un scut impartit în doua printr-o linie îngusta, astfel: deasupra, pe un fond de azur, se afla un vultur negru cu gheare de aur, ce are la dreapta un soare de aur, iar la stanga o semiluna de argint; dedesubt se gasesc sapte turnuri crenelate, plasate în doua registre, în primul patru turnuri, în al doilea trei.

Sunt, de asemenea, reprezentate teritoriile adiacente Marii Negre, pe fond de azur: doi delfini afrontati, dispusi cu capul în jos.

Stema Romaniei

Desteapta-te, Române

 

(Versuri: Andrei Muresianu

Muzica: Anton Pan)

 

Desteapta-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adâncira barbarii de tirani!

Acum ori niciodata croieste-ti alta soarta,

La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.

 

 

Acum ori niciodata sa aratam în lume

Ca-n aste mâini mai curge un sânge de roman,

Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume

Triumfator în lupte, un nume de Traian!

 

Înalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,

Cum stau cu brazii-n munte, voinici sute de mii

Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stâne,

Batrâni, barbati, juni, tineri din munti si din câmpii!

 

 

Priviti, marete umbre: Mihai, Stefan, Corvine

Româna natiune, ai vostri stranepoti,

Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,

"Viata-n libertate, ori moarte!" striga toti.

 

Pe voi va nimicira a pizmei rautate,

Si oarba nemurire la Milcov si Carpati!

Dar noi patrunsi la suflet de sfânta libertate,

Juram ca vom da mâna sa fim pururea frati!

 

O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,

Pretinde de la fiu-si azi mâna de ajutor!

Si blastamata cu lacrimi în ochi pe orisicare

În astfel de pericol s-ar face vînzator.

 

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama cu inima duioasa,

Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!

 

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam,

Acum se-ncearca cruzii în oarba lor trufie,

Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.

 

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata,

Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!

Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata

Prin intriga si sila, viclene uneltiri!

 

Preoti, cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,

Deviza-i libertate si scopul ei preasfânt,

Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,

Decât sa fim sclavi iarasi în vechiul nost' pamant!