O.T.R.M. CONSTANTA

UNIREA DOBROGEI

   În ziua de 1 octombrie 1878, Rusia a ocupat Basarabia de Sud, dupa ce autoritatile române se retrasesera din cele trei judete - Ismail, Cahul si Bolgrad. "Totul s-a petrecut în cea mai deplina ordine". În felul acesta, se facuse primul pas "pentru îndeplinirea dispozitiunilor Tratatului de Pace de la Berlin".

 

   Duminica, 8 octombrie, a avut loc intrarea solemna a trupelor române victorioase în capitala tarii, Bucuresti. Întreaga procesiune, pornita de la bariera Herastrau, a fost grandioasa. La rondul al doilea de la Sosea fusese ridicat un mare Arc de Triumf - menit a indica "începutul caii de intrare a trupelor în Capitala". În amintirea faptelor de eroism în razboiul independentei, se schimbasera denumirile unor artere centrale ale Bucurestilor. Strada principala (Podul Mogosoaiei) luase numele de Calea Victoriei, alte strazi se numeau Grivita, Plevna, Smârdan, Rahova.

 

   În zilele urmatoare au început pregatirile în vederea unirii Dobrogei cu România. La 15 octombrie a fost promulgata o lege prin care se puneau la dispozitia Guvernului un milion de lei pentru "luarea în stapânire a Dobrogei si pentru primele organizari din acea provincie".

 

   Delegatia româna pe lânga comisia europeana ce trebuia sa fixeze frontiera româno-bulgara, era alcatuita din Mihail Pherekyde, delegat civil, si din coloneii Slaniceanu, Arion si Falcoianu.

 

   La Palat, Domnitorul stabilea, cu ministrul de razboi, generalul Alexandru Cernat, dispozitiunile pentru ocuparea militara, în prima etapa, a Dobrogei. O întreaga divizie de trupe urma sa fie concentrata la Braila, gata sa înceapa marsul (de data aceasta pasnic) peste Dunare.

 

   I.C. Bratianu si M. Kogalniceanu au pornit-o, prin Calarasi, spre Silistra, unde urmau sa întâlneasca pe membrii comisiei europene rizati sa stabileasca noua fruntarie dobrogeana. De acolo, Kogalniceanu îsi continua drumul la Galati, unde trebuia sa reprezinte România la întrunirea Comisiei Europene a Dunarii.

 

   La 28 octombrie, prim-ministrul Bratianu comunica Principelui Domnitor, la Bucuresti, ca fusese fixat de catre comisia europeana primul punct al frontierei româno-bulgare, la "distanta de 800 metri spre rasarit de portile Silistrei", astfel ca "pozitia dominanta Arab-Tabia cade în partea României".

 

   Rusia îsi exprima dorinta ca dispozitiile Conventiei româno-ruse din 4 aprilie 1877 sa fie deja extinse si asupra Dobrogei românesti. Guvernul român a raspuns, fireste, ca acest lucru va fi acceptat numai dupa preluarea provinciei sud-dunarene.

 

   Ramânea lucru stabilit ca Domnitorul României sa participe în persoana, în fruntea armatei, la luarea în stapânire a Dobrogei.

 

   Într-un Consiliu de Ministri, prezidat de Domnitor, la 10 noiembrie 1878, s-au fixat "normele pentru luarea în stapânire a Dobrogei". Pe de alta parte, s-a stabilit ca ministrul Kogalniceanu sa comunice consulului rus la Bucuresti ca Guvernul român trebuie sa intre în stapânirea Dobrogei înaintea deschiderii Parlamentului, mai cu seama ca "fara Parlament nu se putea încheia o noua Conventie de trecere a trupelor ruse prin teritoriul românesc".